Meditatii

Meditatie asupra timpului

Valoarea timpului...Ca sa-ti dai seama cat valoreaza un an, intreaba un student care a picat examenul. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o luna, intreaba o mama care a nascut prematur un copil. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o zi, intreaba pe cineva nascut in 29 februarie. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o ora, intreaba doi indragostiti care abia asteapta sa se intalneasca. Ca sa iti dai seama cat valoreaza un minut, intreaba un om care a pierdut trenul. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o secunda, intreaba un sofer care tocmai a evitat un accident. Ca sa iti dai seama cat valoreaza o viata, intreaba-te ce simti cand pierzi pe cineva drag. Pretuieste fiecare moment pe care il ai...

Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile, pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau.

Si vorbim despre ele nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneaca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfint, intrebuintind o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti.
1 corinteni 2:12-13
ce versete frumoase! Domnul sa ne dea har si intelepciune ca vorbirea noastra sa fie asa cum ne invata Scriptura.
este gindul meu, pentru mine in primul rind si pentru VOI TOATE.

DESPRE ADEVAR (1)

„Cine nu crede cum trebuie in adevar are o credinta inchipuita. Adevarul impinge pe om sa caute adevarul. Cel care asculta Cuvintul adevarului trebuie sa se examineze pe sine si sa se judece cum sta cu credinta si cu predarea fata de Dumnezeu. Nimeni nu poate cunoaste adevarul fara ADEVAR( ISUS CRISTOS) si nimeni nu poate fi mintuit fara El..
Caci cum poate adevarul sa se vadeasca altfel decit prin aceea ca el are ca potrivnici ai lui pe mincinosi si pe cei ce-l contrazic. Cei ce iubesc adevarul trebuie sa fie martori ai lui. (Macarie cel Mare).
Cine nu iubeste adevarul inca nu l-a cunoscut.(Grigorie Teologul)
Cel ce cunoaste adevarul trebuie mai intii sa se curateasca de pacat. Viata cea neprihanita este adevarul. Cine traieste in neprihanire are adevarul. Cel ce se lupta impotriva adevarului nu foloseste la nimic, ci singur pe sine se loveste, ca unul ce da cu piciorul in tepus.
Viata necurata impiedica intelegerea adevarului dumnezeiesc. Cel ce se afla in ratacire, insa cu o viata curata, nu poate sa ramina in ratacire pentru totdeauna. El va ajunge la adevar.
Curatia vietii lui il ajuta.” ( Ioan Gura de Aur)

Observam ce strinsa legatura se afla intre cunoasterea adevarului si curatia vietii.
M-am intrebat de ce? Pentru ca exista adevar ca teorie si adevar ca practica.
Una este sa acceptam adevarul la nivelul mintii ca idee si acceptarea adevarului care sa fie pus in practica, sa fie trait zi de zi. Ignatie al Antiohiei a spus: credinta este inceputul vietii, iar dragostea este sfirsitul ei...legatura dintre ele este adevarul. Aceasta ne ajuta sa intelegem strinsa legatura dintre adevar si curatia vietii. Adevarul practicat sfinteste viata omului, viata crestinului. Stim ca sfintenia este un proces care are ca primi pasi cunoasterea adevarului si dorinta de a-l implini. Ulterior, intelegerea lui tot mai profunda duce la o relatie puternica de partasie si ascultare cu si de Dumnezeu si de Cuvintul Sau. Domnul Isus a spus in Evanghelia dupa Ioan, cap. 17: „Sfintesete-i prin adevarul Tau. Cuvintul Tau este adevarul.” Altfel spus, Cuvintul lui Dumnezeu aplicat intotdeauna sfinteste viata omului.
Bucuria care vine ca urmare a cunoasterii adevarului, a Domnului Isus Cristos, si bucuria mintuirii devin motivatie care responsabilizeaza, si atunci, ca urmare, niciun crestin autentic nu poate sa nu vorbeasca despre adevar. Despre Adevarul care mintuieste, care curateste viata omului de pacat, care da bucurie si pace. Isus Cristos. El da puterea si vointa de a-L marturisi si altora. Curatia vietii lui ( a crestinului) il ajuta. Slujindu-L pe Mantuitorul in curatie si cu teama sfinta ca urmare a cunoasterii adevarului, a intelegerii Cuvintului lui Dumnezeu si a aplicarii lui, ne maturizam spiritual si astfel devenim tot mai dornici dupa adevar , sfintenie si partasie cu El, cu Domnul Isus Cristos.
Opresc aici gindurile mele exprimate, accentuind ce spune Ioan Gura de Aur : „Adevarul impinge pe om sa caute adevarul, si... Cine traieste in neprihanire are adevarul.”
Ce frumos!

Har, pace si binecuvintare!

DESPRE PRACTIREA ADEVARULUI (2)

De ce oare si crestinii, unii, mint? Sa nu va mintiti unii pe altii, scrie in epistola catre Efeseni. Biblia este asa categorica. In Evanghelii Domnul Isus le spune fariseilor ca „ei mint si ca au ca tata pe diavolul fiindca el este tatal minciunii si in el nu este adevar”( parafrazare).
Cind un crestin minte mai putem aplica versetul acesta pentru el? Biblia spune ca un crestin il are ca Tata pe Dumnezeu. Si Dumnezeu nu minte.
Citim in Faptele apostolilor cum Anania si Safira au fost cumplit pedepsiti( au murit) pentru ca au mintit.
Un predicator intreba odata Biserica: daca Domnul ar aplica aceeasi pedeapsa aici, acum, ca urmare a minciunii spuse poate in anumite situatii de fiecare dintre noi, sau poate numai de catre unii, citi dintre noi am mai ramine vii?
Probabil cunoasteti raspunsul unuia mai indraznet si necugetat. „Frate, suntem in har”, unul care este asemeni celor despre care apostolul Pavel zice in epistola catre Romani, si intrebarea e retorica: sa pacatuim ca sa se inmulteasca harul? Nicidecum. Cine l-a cunoscut pe Cristos a rupt-o cu paginatatea si cu pacatul.( Tit 2: 12)
Ca suntem in har este adevarat, sa mintim insa nu mai trebuie.
Daca asa stau lucrurile ce sau cine ne ajuta sa luptam impotriva acestui pacat, care macar ca pare inofensiv de multe ori, Biblia spune ca este un pacat, Dumnezeu ne cere sa nu il mai facem, iar in Apocalipsa citim ca „acolo...afara vor fi...” si sunt enumerate multele pacate din lumea aceasta, printre ele este mentionata si minciuna sau mai corect spus, mincinosii.
Mi-aduc aminte ca la un moment dat vorbeam cu cineva pe acest forum despre onestitate. Intrebam si atunci, oarecum ca si cind as vorbi cu mine insami, de ce crestinii mint. Il declaram pe Cristos ca fiind Domnul nostru si totusi mai mintim?!
Nu ar trebui sa fim onesti cu orice pret? Chiar daca pierdem, chiar daca platim pretul, nu ar trebui sa fim onesti de dragul celui ce este Adevar?
Onestitatea – antonim al minciunii. Cineva spunea ca onestitatea ne face vulnerabili. Si avea dreptate. Este data pe forum o explicatie foarte buna.( de Greta)
Ca o paralela, stim ca in lumea noastra minciuna deseori iti ofera putere, te ajuta sa iesi dintr-o incurcatura, te ridica mai presus decit altul, iti da cistig de cauza, uneori in comunitatile crestine te arata mai evlavios, te „ajuta”sa demonstrezi ca tu ai dreptate si ca trebuie sa ai ultimul cuvint, ca esti cel mai implicat in slujire etc (?!)
Ce trebuie totusi sa aleaga crestinii? De ce este minciuna in mintea si in gura crestinului? De ce nu este intotdeauna sinceritate?
Ce putem face? Cum lucreaza Duhul Sfint pe baza invataturii Bibliei in acest impas?
Aduc aminte de cuvintele Domnului. „ Veti cunoaste Adevarul si Adevarul va va face slobozi”.
Slobozi si de minciuna...
Cit de adevarat este!
Astept opiniile, ideile, gindurile voastre exprimate liber. Stim ca o vorba buna spusa fara patima, intotdeauna invata, indreapta, calauzeste si incurajeaza. Daca avem un duh smerit si umil, in orice moment suntem gata sa invatam, sa primim indreptarea si calauzirea, ne simtim incurajate de oportunitatea ce o avem sa ne schimbam in bine sau in mai bine , de dragul Domnului.
Ferice de oricine este gata oricind sa invete despre adevar. Si mai ferice de oricine se straduieste sa traiasca in curatie si adevar.
Har, pace si binecuvintare.

In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a rinduit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Cristos, dupa buna placere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in Prea Iubitul Lui.
In El avem rascumpararea, prin singele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau, pe care l-a raspindit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale... (Efeseni 1:4-8

Prin har Dumnezeu a facut posibil tot ceea ce omeneste era imposibil.
Suntem noi exponentii harului Sau?
Sa nu cadem sub povara trecutului ci sa ne apropiem cu deplina incredere de scaunul harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, ca sa fim ajutati la vreme de nevoie.
Harul a fost revarsat si... in El,-in Cristos-, sunt resursele noastre nebanuite!
Ce incurajator!

Ganduri culese de Petru Lascau

Adevarul

Un proverb sarbesc recomanda: "Spune adevarul si fugi"!
Mai bine sa suferi tu din pricina adevarului decat sa sufere adevarul din pricina ta.
Un adevar spus pe jumatate este o minciuna întreaga.
Parintii se supara cand copiii spun minciuni si uneori se supara de moarte atunci cand spun adevarul.
Binecuvantati sa fie dusmanii nostri care ne spun adevarul atunci cand prietenii ne flateaza.
Adevarul doare, dar ceea ce ne lasa rani adanci este totusi minciuna.
Uneori este la fel de greu sa spui un adevar pe cat de greu este sa ascunzi o minciuna.
Sunt unii oameni care nu pot spune adevarul, unii care nu pot spune o minciuna si multi altii care nu pot face diferenta între adevar si minciuna.
Adevarul care-i face pe oameni liberi este în cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.
Nu e atat de important ceea ce nu stiu oamenii, cat este de important ceea ce stiu atat de bine si nu este adevarat.
Cea mai obisnuita minciuna este aceea pe care ne-o spunem noua însine.
Omul care este brutal de onest se bucura de brutalitate la fel de mult ca de cinste. Posibil ca mai mult.


Foarte aproape de adevar

Un copil aflat în primele saptamni de scoala, întrebat fiind cat fac 3 plus 3 a raspuns repede si dezinvolt: 5. La comentariile dojenitoare ale celorlalti, a replicat surprinzator: "Am fost pe aproape de raspunsul bun!"
In matematica nu poate fi decat un singur raspuns corect, iar toate celelalte gresite, indiferent cat de aproape sau de departe ne aflam de raspunsul corect. De aceea Isus ne-a spus ca tot ce trece peste "da" si "nu" vine de la cel rau. Cu alte cuvinte, adevarul este ori alb ori negru. Nu stiu de ce preferam totusi culoarea gri.

Multumesc pentru… pestera!

Imi doresc asa mult ca voia Ta sa se vada traita in viata noastra, a copiilor tai…vreau asa mult D-ne, sa traim onest, in adevar si in lumina, sa nu ne fie teama sa ne recunoastem greselile, sa le marturisim unii altora, sa ne rugam unii pentru altii ca sa fim vindecati…tanjesc dupa relatiile acelea in care domneste ingaduinta, intelegerea plina de dragoste, indreptarea cu delicatete…tanjesc dupa pace si liniste in Casa Ta, D-ne…
Te rog sa imi ierti dezamagirea, iarta-ma ca i-am dat voie sa imi amarasca inima….iarta-ma ca i-am dat voie sa ma faca neroditoare prea mult timp…
Iti multumesc pentru ca ma intelegi cand sunt dezamagita si ma ascund in pestera…nu imi reprosezi nimic ci, dimpotriva, continui sa te ingrijesti de mine;chiar daca eu am ales pestera, Doamne, imi aduci si acolo paine si apa…Iti multumesc pentru delicatetea cu cu care te apropii intotdeauna de mine…multumesc pentru ca ma ajuti sa ma pot intelege si sa ii pot intelege pe ceilalti…multumesc pentru rabdarea cu care ma sfatuiesti si imi deschizi ochii mintii ca sa pot vedea oamenii si imprejurarile asa cum le vezi Tu…Multumesc pentru ca mi-ai oferit sprijin si am mai facut, astfel, inca un pas inainte…Multumesc pentru ca imi oferi privilegiul de a Te vedea cum esti si pentru marea oportunitate de a invata de la Tine!
Multumesc pentru pestera, Doamne!

Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc.
Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci FIECARE sa caute folosul ALTUIA.
...............................
Nu v-a ajuns nicio ispita, care sa nu fi fost potrivita cu puterea omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste puterile voastre, ci impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, ca s-o puteti rabda. 1 Corinteni 10 cu 23,24 si 13.
O ZI BINECUVINTATA MIINE SI MULTA BUCURIE ACASA SI IN ADUNARE TUTUROR!

IAR ACELUIA CARE POATE SA VA PAZEASCA DE ORICE CADERE SI SA VA FACA SA VA INFATISATI FARA PRIHANA SI PLINI DE BUCURIE INAINTEA SLAVEI SALE, SINGURULUI DUMNEZEU, MANTUITORUL NOSTRU, PRIN ISUS CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, SA FIE SLAVA, MARETIE, PUTERE SI STAPINIRE, MAI INAINTE DE TOTI VECII, SI ACUM SI IN VECI. AMIN. Iuda 24-25.

Succesul in continuarea vietii crestine, nu depinde de stapinirea unui anumit sistem doctrinar complex sau de realizarea unor experiente suplimentare ezoterice, ci de relatia cu o Persoana, cu Isus Cristos.
Si aceasta relatie este atit de simpla incit si un copil poate sa o inteleaga si sa o traiasca.
Cu toate ca o doctrina corecta si o experienta menita sa schimbe viata sunt de o importanta vitala, solutia la problema trairii credintei zi de zi se gaseste intr-o relatie personala zilnica cu Domnul nostru, Isus Cristos.
Fiti binecuvintate toate!

Concertul sufletului

Mă gândesc ades la umblarea pe pământ a Domnului nostru...la felul în care L-au tratat cei mai mulţi dintre cei care erau “ai Săi”... L-au criticat, au rostit vorbe rele si neadevărate despre El ca să Îl defăimeze, I-au întins curse, I-au spus cuvinte batjocoritoare...

De ce oare ne aşteptăm să ne fie mai bine decât I-a fost Lui ?

Ma gîndesc si la ceea ce L-a susţinut pe Domnul nostru si I-a dat putere să rămână vertical, să treacă dincolo de toate rautăţile , cu demnitate şi curaj...Nimic nu i-a distras atentia de la a-Şi implini chemarea si mereu a privit cu nădejde spre finalul aşteptat când va sta la dreapta Tatălui...
Părtăşia strânsă cu Tatăl si bucuria de a se şti in voia Tatălui...acestea L-au susţinut!

Aşa cum ne îndeamnă Scriptura, să privim ţintă la Domnul nostru şi, când suntem defăimati, când nu suntem acceptaţi, când suntem batjocoriţi, încolţiţi de răutatea oamenilor, să ne amintim că ceea ce L-a susţinut pe El este gata să ne susţină si pe noi...Nimic nu ne va putea despărţi de El, nimic nu va putea putea nici măcar ştirbi, bucuria părtăşiei cu El...pentru că in sala de concerte a sufletului cântăm, oricând, împreună cu Isus!

Imbatat de dragoste" - R. Wurmbrand <
Nu trebuie sa te mai ingrijorezi nici macar de greselile pe care le faci. In fiecare greseala pe care o faci se afla samanta unui castig. In Vechiul Testament ni se povesteste cum un tanar, cu numele Iosif, a facut greseala sa povesteasca fratilor sai visurile sale. jignindu-i prin aceasta fiindca erau vise de marire. Aceasta greseala a dus dupa multe peripetii la aceea ca Iosif sa devina conducatorul Egiptului. Un crestin trebuie sa aiba incredere chiar in "greselile" sale.

Isus nu a avut servitori, desi L-au numit Stapân. Nu a avut un rang deosebit, desi L-au numit Invatator. Nu a avut medicamente, desi L-au numit Medic. Nu a avut armata, desi imparatilor le era frica de El. Nu a castigat batalii militare, desi a cucerit lumea. Nu a comis crima, desi L-au crucificat. A fost inmormantat, desi El TRAIESTE AZI. Ma simt onorata sa servesc un asa Lider care ne iubeste!