Femeia si dezvoltarea intelectuala

Dragi femei crestine,
as vrea sa va provoc a ne gandi si a discuta pe marginea subiectului mai sus amintit.
Ar trebui sa o preocupe pe femeia crestina dezvoltarea intelectuala? Este progresul intelectual o responsabilitate? De ce da, de ce nu ?

da, ar trebui. iata cum nu am timpul necesar sa argumentez sistematic. sunt foarte obosita. voi scrie detailat in weekend.
lenea fizica cit si lenea intelectuala sunt pacate.
trebuie sa fim responsabile si in acest sens. si harnice!
indiferent de limitele noastre fizice, mentale sau psihice, nu trebuie sa fim nepasatoare si sa nu intreprindem nimic pentru dezvoltarea intelectuala.
Dumnezeu ne-a dat mintea, grade diferite de inteligenta, calitati, talente speciale, abilitati, posibilitatea de a fi selective, ba mai mult, daruri si motivatii care vin de sus, de la El. Enorm de multe lucruri scrise si descoperite aici in lumea noastra sunt compatibile, altele in concordanta cu ceea ce spune Biblia. ca si crestini avem cel putin o alternativa. in nici un caz indiferenta sau ignoranta. nu este bine.
Cum sa nu le folosim, si cum sa le folosim daca nu le cultivam, daca nu muncim ( si practicam) pentru a le dezvolta?
cred ca in mare s-a inteles ce vreau sa spun. voi reveni.
fiti binecuvintate.

Si eu sunt de acord cu Cornelia, ca ar trebui sa ne preocupe dezvoltarea intelectuala, motiv pentru care chiar vara trecuta am terminat Masterul in Management Educational. In Biblie Dl ne spune clar sa fim cap si nu coada. Cum pot fi cap daca nu ma dezvolt intelectual? Dar sunt totodata de parere ca dezvoltarea intelectuala nu trebuie sa iti fie scuza pentru a trata oamenii de sus, ci din contra motivatia sa fii smerita. Din nefericire prea multi oameni si "crestini" se cred prea destepti pentru semenii lor si chiar si pentru D-zeu
Sa ne ajute Dl sa fim intelectuale smerite, destepte si in conformitate cu voia Lui.

Da, exista si situatia la care te referi, cu siguranta, dar ce pot sa iti spun , este ca cei care trateaza oamenii "de sus" demonstreaza faptul ca nu prea si-au dezvoltat intelectul, nu si-au largit orizontul... sunt minti inguste. Aceia care ii trateaza "de sus" pe ceilalti sunt oameni nesiguri care nu isi cunosc identitatea in Hristos!
Important este ca suntem responsabile, ca femei , sa ne dezvoltam si intelectual.Dumnezeu a dat barbatului si femeii deopotriva, pamantul in stapanire...cum sa stapanesti ce nu cunosti ? Suntem chemate ca si femei sa avem impact in lumea in care traim; cu cat vom fi mai instruite cu atat impactul va fi mai mare.Dezvoltandu-ne o minte ascutita vom aduce slava lui Dumnezeu prin aceasta! De fapt, totul trebuie sa facem cat mai bine posibil, cu scopul de a aduce slava Lui, nicidecum petru slava noastra, ca sa ne falim cu diplome si titluri academice.

Eu cred ca in primul rand femeia trebuie sa se ocupe de familie,de copiii.Daca poate sa se dezvolte pe plan intelectual sau profesional fara sa sacrifice familia e bine.Spre exemplu o femeie necasatorita sau casatorita dar fara copii,are multe posibilitati de dezvoltare in orice domeniu .Dar o mama trebuie sa-si puna prioritatile altfel.Copii nu trebuiesc sacrificati pe altarul "femeia moderna".

Nici nu m-am gandit la "femeia moderna"... Dupa ce zece ani am lucrat ca profesoara de matematica, am invatat si am dat examene, eu am renuntat la cariera ca sa pot fi alaturi de copii, sa ii pot creste asa cum trebuie, tocmai pentru ca au fost cei mai importanti pentru mine.Asta nu inseamna ca am renuntat sa citesc, sa ma informez.
Am continuat sa lucrez acasa facand meditatii, era mai usor pentru ca imi faceam eu programul.Si astazi continui sa lucrez acasa.
Trebuie ca o femeie sa isi faca timp si pentru ea, altfel va veni vremea cand va simti o imensa frustrare; este important sa stim sa ne organizam, sa ne stabilim prioritatile dar, sa nu neglijam lucrurile importante.
Familia sotul si copiii sunt prioritati pentru o femeie!Biserica, relatia cu Dumnezeu sunt prioritati ! Exista alte lucruri care nu sunt prioritati dar sunt importante si noi toate stim foarte bine acest lucru!
Va imbratisez cu drag

E bine ca-ti spui punctul de vedere chiar daca e diferit de al meu.Suntem aici sa discutam impreuna diferitele aspecte ale vietii nu sa spunem doar "Da, ai dreptate". Si eu am lucrat chiar cand am avut 4 copii si nu doar careva ore ci zi lumina ca veneam acasa si numai de copii nu aveam timp si chef.Si nu mi-au murit copiii.Dar le e mult mai bine cand vin acum de la scoala (gradinita) si sunt eu acasa si nu bunicii.

Sa ma ajute Domnul sa-mi tin promisiunile. am spus ca revin sa scriu pe aceasta tema.

imi exprin doar punctul meu de vedere.

Exista mai multe etape in perioade diferite ale dezvoltarii noastre intelectuale in toate aspectele si domeniile vietii.
unul ar fi cel personal si vorbim de cariera, mie mi se pare mai corect spus profesie: sunt femei care au inteligenta,vointa si sansa, si tenacitatea in a invata si a munci pentru a obtine diplome academice care confirma pregatirea si specializarea lor. sunt profesioniste in adevaratul inteles al cuvintului.
eu ma bucur ca si crestina pentru surorile de credinta care ajungind tot mai sus ramin pe masura credincioase lui Dumnezeu si capabile sa-si exprime crezul in medii universitare sau locuri de munca ca atare.( sanatate, justitie, invatamint, cercetare, relatii internationale., organizare etc)
sunt alte multe femei cu studii medii sau postliceale. multe dintre ele sunt de-a dreptul veritabili autodidacti, femei care citesc si se informeaza si pot sa isi sustina p.d.v. in diferite domenii pe teme specifice.
exista femei care ori nu au posibilitati, ori mediul in care au crescut a fost neprielnic, sau pur si simplu dintr-o eroare de viata, sau dintr-o anume motivatie sau alegere nu si-au continuat studiile.
toate, absolut toate devenind crestine isi schimba modul de gindire cu privire la Dumnezeu si sistemul de valori, cu privire la propria persoana si statut social, cu privire la familie, biserica, societate. fiecare in mod individual trebuie sa studieze sistematic si tematic Biblia.
pentru a stii ce credem, in cine credem, de ce credem, s.a.m.d. deci invatam.
de asemenea, toate mai repede sau mai tirziu suntem sotii si mame.cum trebuie sa fim in calitate de sotii crestine cu sotul dar ca mame cu copiii? cum sa-i crestem si sa-i invatam ascultarea de Domnul? iar invatam.
cum sa ne administram financiar dupa invatatura Bibliei respectind prioritatile? din nou invatam.
Este incredibil de adevarat ca toti; barbati sau femei, indiferent de virsta, statut social, statut intelectual in calitate de crestini suntem UCENICII DOMNULUI ISUS. Invatam si iar invatam.
prin urmare, dezvoltarea intelectuala pentru multe femei, chiar si pentru cele ce nu au fost obisnuite sa invete devine o necesitate si o obligatie inaintea Domnului.
Evanghelia deschide mintea omului, mai mult el percepe si dimensiunea lumii spirituale. si invata si desprea aceasta.

ca sa putem corela invatatura Scripturii la lumea ce ne inconjoara trebuie sa cunoastem Biblia( si nu fragmentar) ,iar asta cere timp, dar trebuie si sa ne informam putin cite putin prin mijloacele pe care le avem la dispozitie(fiindca le avem in mod diferit e bine sa stim ca Domnul nu cere mai mult decit ne-a dat), trebuie sa vrem sa stim cit mai mult, apoi sa ne deprindem sa meditam asupra a tot ce invatam, auzim, vedem,experimentam.
si uite asa ne maturizam, crestem spiritual, experimentam, putem cuprinde tot mai mult si ne dezvoltam intelectual.
Inttr-adevar, cunostinta multa poate ingimfa pe oricine stie mult si nu are intelepciune si maturitate spirituala..
omul poate usor sa-si fie propriul dumnezeu.
cine e nascut din nou cu adevarat si pretuieste invatatura Scripturii, asuclta de Domnul Isus Cristos,isi iubeste fratii si surorile in curatie sfinta si cinste nu va privi pe nimeni de sus.
dar sa nu uitam ca si asta se invata. multi se corecteaza in timp.
pentru cine relationeaza cu astfel de persoane este bine sa avem toleranta si sa stim ca inaintea Domnului toti suntem egali(e).
am vazut ingimfati si invatati si neinvatati, si bogati si saraci. tine de relatia sincera si umila cu si inainta Domnului.
eu sunt impotriva delasarii, superficialitatii, ignorantei. nu este bine, am mai spus. daca cineva s-a delasat din motive de boala, deceptii sa depresii, atunci ajut. trebuie sa ajutam.
dar daca e lene, stiti versurile? " cui vrea scump da-i snop de aur, cui vrea ieftin da-i un pai."
asta e. Domnul sa faca cum stie El ca e mai bine.
eu ma simt apropriata de cele ce au caracter. intre pregatire si caracter primeaza caracterul. pretuiesc deopotriva si una si alta insa prefer si inaintea Domnului spun ca omul sa fie om.
femeia crestina este femeia cinstita, increzatoare in Dumnezeu, harnica, blinda,inteleapta, curata, feminina, echilibrata, cu mult bun simt, puternica in credinta in Domnul, intelegeti ce vreau sa zic? trebuie sa traiasca in sfintenie in raport cu semenii, sa isi cunoasca valoarea interioara, sa practice tot ce stie pentru slava Domnului nostru.
Ramin prioritatile in care credeti toate: Dumezeu, familia, biserica, profesia, societatea.
in perioade diferite de virste si dupa posibilitati, in functie de necesitati, de situatii extreme de viata, prioritatile le schimbam si le organizam asa cum este cel mai bine pentru fiecare. Biblic, familia are prioritate dar nici celelate nu trebuiesc date la o parte. ci sa urmeze la rindul lor. astazi multe femei muncesc, tot pentru familie, dar aprope toate si ma gindesc mai ales la cele crestine, isi doresc sa se ocupe mai mult de familie pentru ca in cugetul lor stiu ca familia este prioritara si aduce cea mai mare implinire!
as mai continua dar deja e mult prea mult spus.
fiti binecuvintate.
multumesc surorii Greta pentru tema, si ma bucur iar de curajul cu care ne exprimam p.d.v. fiecare.
sa fim recunoscatoare ca putem gindi si ne putem exprima, nu-i asa?
mult, mult har tuturor!!!

am lasat la urma ceea ce trebuia spus inca de la inceput.
vorbind pe aceasta tema as vrea sa ne gindim la toate sotiile slujitorilor (care practica o profesie sau nu,)si sa ne amintim ca ele sunt cele care stau asa mult in umbra (asemeni lui Barnaba) si isi ajuta sotii pentru ca ei Il slujesc pe Domnul. ingrijesc copiii, primesc oaspeti, invata si tin studii biblice cu surorile, cu tinerii sau cu copiii. mijlocesc in rugaciune, in rugaciuni si post.
Invata enorm de mult din slujirea sotilor lor si multe platesc pretul de a renunta la o viata personala pentru cei dragi si biserica.
este un adevar.
sunt multi misionari care slujesc impreuna cu sotiile si copiii.
vorbind despre ele, in inima mea sunt minunatele femei care slujesc Domnului si El le-a dat atita intelepciune si cunoastere a oamenilor, a vietii, a vietii spirituale. sunt femeile de la care putem invata foarte mult.
ce aduce mai mare implinire decit sa Il slujim pe Domnul?
stiu, multe fiinte dragi si lucruri care sunt ale noastre ne implinesc temporar, insa slujirea aduce impliniri duhovnicesti atit de speciale incit cuvintele sunt prea mici ca sa exprime corect cum este.
Domnul sa ne ajute si sa ne motiveze pe toate sa Il slujim intr-un fel sau altul.
fiti binecuvintate.

am citit si eu parelile voastre. nu cred ca e cazul sa facem caz pe subiectul acesta. fiecare se dezvolta intelectual atat cat de mult isi doreste si cat de mult e motivata. nu exista o limita minima sau maxima. important e sa ne implinim menirea de a fi ajutorul potrivit, fie la cratita, fie la studii, fie in ambele locuri....fie oriunde...si asa cum spuneau unele din voi, in smerenie si dragoste. amin

ar fi util pentru noi toate sa se continue sa se scrie pe acest subiect, cu exemple concrete.
avem nevoie sa fim incurajate in a cunoaste Cuvintului lui Dumnezeu corect si apoi fiecare poate sa dea exemple din domeniul care ii place sau il practica. nu este o rusine sa muncim indiferent ce, fie intelectual sau cu miinile, important este ce lasam in urma noastra. Domnul sa ne daruiasca spor si intelepciune in tot ce facem. Si Lui sa ii slujim fiecare dupa puterile noastre!

Si mie imi pare rau ca nu suntem intelese intotdeauna si ca suntem judecate asa de aspru.Traim in aceasta viata avand fiecare diferite pareri, diferite destine...Dumnezeu ne-a creat DIFERITI! Unde este dragostea frateasca care ne leaga?

Dragostea este roada Duhului Sfant....cine sta aproape ,clipa de clipa ,de Dumnezeu, are calauzire si are roadele Duhului...
Asa ca sa nu ne intrebam de ce nu este dragoste ci, mai degraba, fiecare in dreptul ei:" Am eu dragoste, sau doar vorbesc despre ea ?"Sa nu asteptam sa primim ci sa fim gata sa oferim !
Sa cerem necurmat, cu sinceritate Celui care este dragoste, sa ne invete cum sa iubim!Nu avem pentru ca nu cerem sincer....

Amin. O sa ma rog si eu mai mult pentru dragoste.Sigur mai imi trebuie inca o masura buna si indesata ca niciodata cu e de ajuns.

Parerea mea personala si pe care o sustin, este ca o femeie crestina poate fi in acelasi timp si o crestina devotata Domnului, si familiei, dar totodata poate avea si un statut si rol in societate. Acest fapt este chiar cerut de Domnul! Sa nu uitam ca El ne vrea cap, si nu coada! Dar e necesar ca toate sa se facai in ascultare si temere de Domnul.
Nu vad nici o problema in a-ti duce copii la cresa sau gradinita, sau scoala iar apoi sa mergi la servici, dorind prin aceasta sa sustii starea financiara a familiei, pt ca la urma urmei intreaga familie va fi cea care va beneficia de rodul muncii ambilor parinti.
E necesar sa avem printre noi sotii si femei devotate Domnului, dar care sa fie in masura sa aiba un impact asupra familiei, bisericii, societatii! Si, cum s-ar putea realiza acest impact, fara sa fii activ in biserica, sau societate!?

Parerea mea, o femeie trebuie sa- si asigure un viitor si aici pe pamant !!Daca Doamne fereste ramane singura cu copiii, ce va face?? Din ce va trai?? si daca va avea o varsta la care nu ar mai putea munci, putere de munca??! Aaaa ! da ! va primi ajutor de la stat, sau in cel mai bun caz...de la copii !!!!!!Ar fi si asta o solutie ! Eu personal nu am optat pentru solutia asta ! Ca nu am reusit sa invat cat as fi vrut, tot din motive financiare, e altceva, dar am reusit sa am un serviciu de la care am iesit cu o pensie. Si acum imi prinde foarte bine !!!!!!! Mai era o ...vorba....Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista !!!!

familia nu poate avea prioritate daca daca asta iti doresti, nu e normal ca un copil sa stea 24 din 24 cu copiii, daca mama mea ar fi stat acasa cu noi, as fi dispretuit-o. In ziua de azi exista nenumarate posibilitati de a educa copiii extraordinar. Eu, de ex, am avut o englozoaica care s-a ocupat de mine si de fratele meu cand eram mica. Si pot spune, acum cand am nevoie ca de aer de aceasta limba in mediul in care lucrez, ca am fost binecuvantata sa am astfel de parinti care sa aleaga in acest fel. Daca dupa parerea unora rolul femeii este sa fie un simplu ajutor potrivit, fie el doar la cratita, inseamna ca femeia aceea e bantuita de prea putina dorinta de iluminare. Din pacate, si asta vine tot din educatie.

Mie nu mi se pare ceva rau sa fi doar "la cratita".Ba chiar imi place.De aia sunt oamenii asa de diferiti.

pai da, in general iti place sa faci un lucru la care esti bun, incazul de fata acesta fiind singurul lucru pt care esti apreciata, nu incerci sa evoluezi, sa te dezvolti ptr a depasi perioada "la cratita". Pentru Dumnezeu, voua nu va place sa va depasiti limitele? Nu va place gustul victoriei?

Sa zic asa, nu vad deloc de bun augur un duel verbal.
E de dorit bunul simt atit in ceea ce facem cit si in ceea ce spunem.
Mie una imi place gustul victoriei, sa/mi depasesc limitele. Imi place sa calatoresc, sa gatesc, sa cint, sa ascult muzica buna. Lucrez, si nu orice profesional, in rest orice trebuie.
Imi place si sa meditez la ce este viata cu bune si rele, citesc de ceva vreme la recomandarea unei prietene bune forumuri crestine de orice confesiune si meditez la tot ce citesc.
Nu ma grabesc sa analizez, sa interpretez ce citesc. Sint in faza de incercare sa inteleg ce se scrie, cum se gindeste.
Care e motivul unui fel de gindire, de credinta, si care e scopul alegerilor pe care le fac oamenii in viata. Ma confrunt cu oameni veseli, eu insami sint vesela tot timpul si nu/s in largul meu intre cei ce gindesc la extreme. Ii accept pentru ca si ei sint oameni.
Imi plac oamenii buni si veseli, oamenii care isi depasesc limitele pastrind bunul simt si bunatatea omeneasca in relatiile cu ceilalti.

Salutare in Domnul scumpe surori,vreau shi eu sa-mi exprim parerea cu privire la, sa ne preocupe aceasta intrebare sau nu.Eu in prezent sunt necasatorita,dar din punctul meu de vedere, shi din relatzia mea cu D-nul este chiar necesar sa ne preocupe aceasta intrebare,Da, faptul ca suntem femei shi Cel de sus ne-a creat sa fim datatoare de viatza,shi sotzul,copiii sunt prioritatea femeii,D-nul vrea sa ne mai foloseasca pe acest pamint in lucrarea sa,D-zeu ne-a creat pe fiecare diferit cu calitatzi,capacitatzi darurii spirit diferite,shi sunt convinsa ca El ne-a creat nu doar sa fim mame shi sotzii STOP asta e misiunea femeii,D-nul are nevoie de oamenii sa-i puna shi in locuri inalte in societate sa-shi faca lucrarea El are nevoie de persoane intelectuale shi El poate doar cu noi copiii Lui de pe acest pamint colabora shi schimba ceva in societate,Da nu totzi suntem la un nivel intelect,capacitativ,,,,unii mai mult, altzii mai putzin shi D-nul vede pe fiecare in parte shi unde este locul sau,unii D-nul ii vede acasa fara studii,cariera shi ei au serviciul lor in ochii D-nului,altzii sunt shi acasa dar au shi alte responsabilitatzi in societate shi de la ei D-nul cere alt ceva. D-zeu vede in ce masura fiecare este capabil shi responsabil,shi avem responsabilitatzi diferite in fatza D-nului. Nu e vorba de FEMEEA MODERNA,nu trebuie sa cadem nici in stinga sa sacrifici studii shi to ce intra in plan profisional pentru copii shi familie,shi invers copii familia pentru cariera,trebuie sa fim in partashie cu D-nul shi El ne va arata mai bine fiecare in parte unde ne vede el,surorilor!! Domnul are nevoie de oamenii sai, sa le incredintzeze postirii de sus,sa conduca ceva din patura de sus ca prin ei El sa poata lucra spre slava sa.

Greta a scris:Dragostea este roada Duhului Sfant....cine sta aproape ,clipa de clipa ,de Dumnezeu, are calauzire si are roadele Duhului...
Asa ca sa nu ne intrebam de ce nu este dragoste ci, mai degraba, fiecare in dreptul ei:" Am eu dragoste, sau doar vorbesc despre ea ?"Sa nu asteptam sa primim ci sa fim gata sa oferim !
Sa cerem necurmat, cu sinceritate Celui care este dragoste, sa ne invete cum sa iubim!Nu avem pentru ca nu cerem sincer....

,,Cel mai mare dar oferit de D-zeu oamenilor este dragostea Sa,dar acest darnu va este benefic doar daca ai raspundem si noi cu dragostea noastra''.