totul are un rost

Orice problemă pe care o avem, îşi are locul şi rostul ei. Locul ei, este întotdeauna punctul în care Dumnezeu vrea să te înveţe ceva, iar rostul ei, este întotdeauna, să te faca să te întorci la Singul Dumnezeu care o poate rezolva. Astfel El vrea să ne curăţe asemenea aurului, care trebuie să treacă prin foc pentru a straluci şi mai mult. Slăvit să fie Domnul!

CINEVA ZICEA CA FIECARE INCERCARE E CA UN EXAMEN PE CARE DACA IL TRECEM CU BINE TRECEM CLASA,DACA NU RAMANM CORIJENTI SI MAI TREBUIE SA DAM INCA ODATA EXAMENUL, PANA IL TRECEM.

O femeie inteleapta, cand trece prin incercare,va fi atenta la lectia pe care trebuie sa o invete.
Incercarea intotdeauna este un pas in a-L cunoaste mai bine pe Dumnezeu, a ne apropia de El mai mult.
Incercarea ne modeleaza caracterul si contribuie la cresterea noastra spirituala.

Totul are un rost

Vorbind de viata de credinta practicata, am avut examene luate si m-am bucurat ; in anumite perioade de incercare am avut si examene pierdute si m-am intristat.
Indraznesc sa increstinez 2 versuri scrise de T. Arghezi – o lupta-i viata/ deci te lupta, si voi spune - o lupta-i viata de credinta/ deci te lupta cu credinta.( in Domnul)
Biblia ne reda aceasta in Iuda, versetul 4: Va indemn sa luptati pentru credinta data sfintilor odata pentru totdeauna.
In aceasta lupta pentru credinta noastra trecem prin felurite incercari si vom lua unele dintre examene si vom pica altele, le vom repeta de atitea ori pina vom invata lectiile care sa ne ajute sa /ajungem toti la unirea credintei si a cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos;
Ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vint de invatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor in mijloacele de amagire,
ci credinciosi adevarului, in dragoste, sa crestem in toate privintele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul, Hristos./ (Efeseni 4 :13-15)
Abia atunci, vom stii sa invatam cu intelepciune si sa dam mai departe, sa mijlocim si sa staruim in rugaciune pentru cei dragi si pentru frati, sa ne iertam si sa iertam cum a iertat Cristos, si abia atunci vom avea dragoste pentru oameni asa cum e dragostea Lui.
Sa ne ajute Domnul ca indiferent de incercarile prin care inca va ma trebui sa trecem, sa putem spune si noi la sfirsit ceea ce a spus apostolul Pavel: M-am luptat lupta cea buna, mi-am ispravit alergarea, am pazit credinta.
Pina atunci inteleg ca pentru un crestin...totul are un rost.

Dumnezeu face ca toate lucrurile sa aiba un rost...sa lucreze impreuna spre binele nostru!

Aşa de dezamăgiţi suntem câteodată că ne vine să o luam la fugă, departe de toţi oamenii şi de toate lucrările! De multe ori chiar fugim, şi atunci, dăm dovada de slăbiciune?
Slăbiciunea este catalogată ca lipsă de maturitate, ca ceva ce te descalifică în faţa oamenilor, de aceea ascundem cu grijă propriile slăbiciuni! Este cumva de înţeles de ce le ascundem pe ale noastre dar, de ce arătam cu degetul spre ale altora? Nu ne oprim doar la aceasta ci, cu acelaşi deget mai şi apăsăm în rana lor! De ce?
Poate ca nu am mai privit de mult la Cel care în toate lucrurile, a fost ispitit la fel ca şi noi şi, tocmai de aceea, are mila de slăbiciunile noastre!
Dezamăgirea este partea celor care au gustat o fărâma de cer, şi de atunci, nu mai simt ca aparţin nicicum pământului acestuia pe care există parcă tot mai multa răutate şi făţărnicie.
Când ai viziunea cerului vezi, mai clar, diferenţa între ceea ce ar trebui să fim şi să trăim şi ceea ce suntem şi trăim, de fapt! Si, da, este aşa de mare diferenţa aceasta încât iţi vine să o iei la fugă, uneori…şi atunci, se întâmplă un lucru minunat: Dumnezeu da sens fugii tale! El, care ştie să facă toate lucrurile să lucreze spre binele celor ce Îl iubesc!
Cu blândeţe, iţi îndrumă paşii spre peştera de pe muntele Lui…nu te lasă în vreo peştera a lumii acesteia! Acolo, la gura peşterii, într-un susur blând şi subţire, Dumnezeu vrea să stea de vorba cu tine şi, nu o face la modul superficial ci, te întreabă, aşteaptă să îi explici, ascultă ce ii spui, caută să înţeleagă.
Îţi arată drumul, îţi dă hrană că să ai putere să-l străbaţi, ascultă ce ai de spus şi apoi, îţi vorbeşte… Nu te critică, nu îţi face reproşuri…cuvintele Lui îţi aduc mângâiere, linişte, echilibru lăuntric…te simţi din nou puternic să faci faţă provocărilor vieţii, simţi mai mult dorinţa de a trăi în voia Lui, de a face lucrările la care te cheamă…
Dezamăgirea poate fi o slăbiciune dar niciodată nu este lipsă de maturitate. Cine este bine ancorat în realitatea lui Dumnezeu, este normal să experimenteze durerea dezamăgirii când se confrunta cu “realitatea” acestui pământ.
Dezamăgirea poate fi oportunitatea de a creste în maturitate atunci când, acolo, la gura peşterii, stai de vorba cu El!

Asa este. Tot ce ai scris e asa incurajator! pentru ca e adevarat.
Multumesc Domnului ca absolut intotdeauna pot sta de vorba cu El, si ma asculta...asa cum sunt. Imi da putere sa ma intorc in punctul de unde trebuie sa continui. Asemeni altor crestini pot spune: pot totul in Cristos care ma intareste!