IERTAREA

As vrea sa pun in discutie un subiect destul de complex:IERTAREA. De multe ori trebuie sa o punem in aplicare dar nu intotdeauna e si usor. Cum ati reusit sa puteti ierta pe cineva care v-a ranit intr-un fel sau altul? Se spune ca e mai usor sa ierti pe cei care ti-au gresit tie decat pe cei care le-au facut rau celor dragi ai tai. Asa e?

Hm...complex subiect.Intradevar este greu sa ierti si nu intotdeauna reusesti sa o faci din prima cand ti se cere iertare.Depinde cat de grav este lucru cu care ti s-a gresit.Daca ti s-a gresit mai grav atunci iti este mai greu sa ierti.Imi aduc aminte cu mare regret o perioada din viata mea cand cineva a gresit fata de mine foarte rau.In inima mea s-a produs o mare mahnire si luni de zile am avut in mine gandul razbunarii uitand ca razbunarea este a Domnului.Cand mi-am dat seama ca merg pe o cale gresita m-am rugat Domnului sa imi dea puterea necesara sa pot sa iert,sa ma ajute El ca imi este tare greu.Nu este foarte usor dar se poate.Iertarea este ceva ce Dumnezeu a facut pentru noi.El ne-a iertat dandu-ne intai un exemplu.Si noi trebuie sa iertam daca vrem sa fim iertati.Daca Dumnezeu a iertat persoana respectiva noi oare de ce nu am putea face la fel?Putem si noi doar ca este mai greu...Dumnezeu sa ne ajute sa iertam asa cum ne-a iertat si el pe noi.

Asa e, depinde cat de grava e situatia.De multe ori mi-a depasit puterea firesca de a ierta si atunci am apelat la Domnul sa-mi dea iertarea de care era nevoie.Si nu m-a dezamagit niciodata.Un secret pe care il practic de multe ori e sa ma rog pentru persoana care mi-a gresit si atunci incep sa simt compasiune pentru ea in loc de orice alte resentimente.Incerc de asemenea sa o inteleg la ce se gandea ,care i-au fost intentiile...Sunt oameni care trebuie sa aleaga in fiecare zi sa ierte persoana care le-a gresit pentru ca nu se pot elibera de resentimente.Si asta e o modalitate.

Un exemplu personal de examen picat si apoi luat. Subiectul: supararea si neiertarea.
Nerecunoasterea ei. Aceasta ar fi putut fi un esec, insa atunci cind mi-am marturisit supararea Dumnezeu in harul Sau, mi-a dat iertarea. Am avut imediat intiparit in minte versetul din Coloseni 3: Ingaduiti-va unul pe altul, si daca unul are pricina sa se plinga de altul, iertati-va unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, asa iertati-va si voi.
Si pacea Lui adinca a venit in inima mea. Si m-am putut ruga cu o alta inima pentru cei ce au adus intristare. Si m-am rugat sa ma ajute Domnul sa veghez, ca nici eu la rindul meu sa nu mai produc altora suparare.
Daca mie mi-e greu sa iert, trebuie sa ma gindesc ca e posibil, ca si altora sa le fie la fel de greu sa ma ierte. Si nu e usor sa stii ca nu esti iertat. Numai Duhul Domnului ne poate da puterea de a ierta si a cere binecuvintare peste cei ce ne-au gresit.

Si eu am avut problema asta multi ani. Nu intelegeam cum sa ierti doar pt. ca "trebuie", si mi se parea nedrept sa mi se ceara "sa uit", cand mintea mea refuza sa faca asta.
Dar prin harul Domnului am avut nu de mult posibilitatea de a face un studiu pt. femei in care era tratat si acest subiect. A fost o incantare pt. mine sa descopar punctul de vedere al autoarei. M-am regasit intru-totul si va impartasesc si voua.
Nu suntem chemate sa uitam. D-zeu arunca pacatele noastre in "marea uitarii" pentru ca nu doreste sa ne mai faca niciodata reprosuri sau invinuiri pe seama lor, si nu pentru ca El , D-zeul atotstiutor, ar putea "uita" ceva.
Sa ierti inseamna sa faci 2 lucruri : 1. sa-i recunosti Lui dreptul de a te razbuna , asa cum va crede El si cand va crede El, fara sa te mai preocupe aspectul "platirii politei"
si 2. sa accepti sa traiesti cu consecintele produse de cel care ti-a gresit.
Acest lucru iti aduce o eliberare extraordinara, si culmea, mintea mea a asternut si uitarea peste, fara sa mai caut sau sa doresc asta.
Sper ca aceasta abordare sa fie si pentru voi de ajutor.
O zi minunata,
denisa

Iertarea se pare ca este o problema pentru cei mai multi dintre crestini.M-am intrebat ades de ce ?
Cred ca este gresit inteleasa in primul rand .Asa cum spuneati, iertarea nu inseamna uitare, sa te astepti sa uiti raul ce ti s-a facut si ,daca nu se intampla acest lucru, sa te consideri invinsa, sa te simti frustrata si neputincioasa...Nu asa functioneaza.Apoi nu trerbuie sa permiti celui rau sa sadeasca tot mai mult resentimente in inima, pentru ca apoi, tot el, te va arata cu degetul si te va invinovati pentru aceste resentimente.
Cand cineva greseste fata de noi, launtrul nostru e cuprins de tulburare: sentimente dureroase ne cuprind, mintea elaboreaza rationamente cautand sa invinovateasca pe cel care ne-a gresit si sa ne justifice pe noi; apoi mintea nu se opreste aici, mai ticluieste si planuri de razbunare. Sa nu credeti ca razbunarea inseamna doar sa dai in cap cuiva, nu.Noi ne gandim cum putem sa pedepsim prin vorbire, prin gesturi, atitudini.Fara sa ne dam seama, mintea face un plan si il pune in aplicare cu prima ocazie, folosindu-se de madularele trupului.
Pana aici, va regasiti, daca sunteti gata sa fiti sincere cu voi insiva, nu-i asa ?
Cert este ca nu putem ierta pentru ca nu suntem gata sa renuntam la propriile solutii pentru a accepta solutia lui Dumnezeu; simtim ca ni se cuvine sa ne facem dreptate, ca meritam mai mult...nu suntem gata de ascultare neconditionata.Sa accepti solutia Lui inseamna sa omori toate rationamentele mintii din acele momente, sa le arunci, sas renunti la ceea ce ti se pare a fi dreptatea ta, de dragul ascultarii de Hristos...Am uitat ca doar El este dreptate si adevar si nu ne dam seama ca in felul acesta Il dezonoram.
Mai facem o greseala: incercam sa ne innabusim sentimentele crezand ca in felul acesta le vom tine in frau si ele vor disparea.Mare eroare.Le tot acoperim, ele fermenteaza si erup la un moment dat mirosind urat de tot.
Nu este pacat sa simti emotii negative, pacat este sa le dai curs...Asa ca simtiti-va emotiile, nu va prefaceti ca nu simtiti, nu le negati; aduceti-le repede inaintea Lui marturisindu-le, recunoscandu-le ca pacatoase si cerand ajutor de la El ca sa scapati de ele.Nu uitati ca este nevoie si de efortul vostru, mereu sa le aduceti la Domnul cand ele revin, mereu sa decideti iertarea, sa perseverati si, intr-o zi, in mod miraculos, va veti da seama ca sentimentele negative au disparut si unele frumoase si binefacatoare le-au luat locul pentru ca atunci cand Dumnezeu vede perseverenta in efortul de a ierta , ne da in dar Harul de a putea ierta.
Da, iertarea este un proces, iertarea se invata la picioarele Lui.
Mare greseala cand am gresit fata de cineva si mergem sa ne cerem iertare avand pretentia sa ni se ofere imediat acesta iertare.Daca suntem sinceri si privim in noi insine, nici noi nu putem acorda ce pretindem de la ceilalti! Cand am gresit, sa nu pretindem ci sa cerem iertare si apoi sa ne retragem discret avand rabdare ca Dumnezeu sa aduca vindecare.Sa ne rugam pentru cel pe care l-am ranit, ca Dumnezeu sa ii dea putere de iertare.Acesta este un indiciu ca iubesti pe aproapele tau si ca regreti cu adevarat raul pricinuit.

Prea ades ne cerem iertare de pe buze, considerand ca ne-am facut datoria, ca am indeplinit ce trebuia.Nu ne spalam constiinta in felul acesta!
Nu suntem absolviti de vina!Daca nu ne doare, daca nu ne apasa parerea de rau, daca nu suferim impreuna cu cel pe care l-am ranit, faptul ca am spus niste vorbe de genul:"Imi pare rau" sau "Iarta-ma", nu are nici o valoare inaintea lui Dumnezeu.
Este scris ca este cu neputinta sa nu existe pricini de pacatuire dar, "Vai de acel prin care vin pricinile de pacatuire!"

Si totusi , ce putem face in situatia in care trebuie sa iertam iar si iar si iar aceeasi persoana ?

Ne gandim ca nici noi nu suntem perfecti si ca si pe noi ne-a iertat Cineva de multe ori, ca sa nu mai spun de sotii nostri sau de mamele noastre care tot timpul au avut de-a face cu greselile noastre, nu?

Iertarea-i ca si parfumul pe care-l raspindeste un trandafir in floare pe care-l calci in picioare.