Casnicia si divortul

Nu stiu daca vreuna din voi ati trecut prin acest proces-divortul.
Sotul meu si cu mine ne amenintam reciproc de multe ori cu divortul cand lucrurile nu mergeau bine(auzisem noi ca aici in Israel ar costa cam mult asa ca oricum, ne gandeam noi nu ne-am fi permis sa ne ducem pana la capat planul). Dar nu o data m-am intrebat de ce m-am maritat CU EL. Odata am plecat la parinti cu copii cu tot (aveam 2).Cred ca atunci a fost cea mai grea "lupta" intre noi ca de atunci nu am mai avut probleme asa de mari si de nerezolvat.Mi-aduc aminte ca eu ma uitam tot timpul la greselile lui si la nevoile pe care el nu mi-le implinea.A trebuit sa duc o lupta interioara cu mine insami sa trec peste tot ce nu-mi dadea el si sa vad cu ce gresesc EU.Cred ca abia de atunci a inceput restaurarea noastra ca cuplu.Chiar si acum daca avem o neintelegere imi calc peste supararea pe care el mi-o produce si ma gandesc la ce nu am facut eu bine.
Dar oricum cred ca la tema asta puteti raspunde fiecare (sau aproape).Cum putem evita un divort?

Ca oameni avem tendinta sa o luam la fuga atunci cand asteptarile ne sunt inselate, cand traim durerea dezamagirii si nu mai vrem sa simtim durere.Problema este ca aceasta este ingamfare si egoism pur.Ingamfare pentru ca ,din start, ma consider mai bun decat celalalt si egoism pentru ca ma gandesc doar la mine si la ceea ce am eu nevoie. Ma intreb, oare, in aceste conditii, am dragoste pentru partener sau, de fapt, ma iubesc mai mult pe mine insami?!Dragostea adevarata este altruista cautand intotdeauna binele celuilalt, sacrificandu-se pe sine pentru celalalt.Dragostea adevarata nu se gandeste la rau...ci cauta scuze pentru celalalt incercand sa ii inteleaga actiunile, acordandu-i circumstante atenuante.Dragostea adevarata accepta ca poate sa greseasca si este preocupata sa priveasca la propriile greseli pentru a nu rani pe celalalt....
Adevarul este ca trebuie sa lasam pe Dumnezeu sa ne invete dragostea....ideal ar fi sa invatam sa iubim...inainte de casatorie!
Cat despre ideia de divort, cand apare in minte trebuie facut gandul rob ascultarii de Hristos pentru ca El uraste divortul si Cuvantul Lui exclude perspectiva divortului!
Sa nu credeti ca mie nu mi-a venit niciodata sa o iau la fuga dar, mai presus de asta au fost frica de Dumnezeu si dorinta de a asculta de El! Ma simt astazi binecuvantata pentru ca am experimentat bucuria partasiei cu el, pentru ca mi-a format caracterul, m-a modelat, m-a invatat sa iubesc, sa slujesc....m-a invatat sa ma inteleg pe mine insami si sa imi inteleg sotul.

Imi amintesc ca de cele mai multe ori la serviciul de casatorie se zice ceva de genul:"la bine si la rau....".Cand totul merge bine...este foarte usor sa iti iubesti partenerul.Lucrurile se schimba insa atunci cand partenerul iti greseste,atunci cand lucrurile nu mai merg asa de bine...Nu este asa???Nu este mai usor sa iti iubesti sotul atunci cand acesta se comporta frumos cu tine,cand se gandeste la tine si nu este egoist?Dar atunci cand sotii nostrii se gandesc numai la ei si nu tin cont de nevoile noastre ca sotii,atunci cand uita ca suntem diferite fata de ei,asa ca este mai greu sa ii iubim in acele momente?Dumnezeu a creat casatoria ca pe ceva vesnic iar divortul nu-si are loc in viata de familie.In fiecare zi trebuie sa facem alegeri:alegem sa trecem cu vederea,alegem sa iubim indiferent de situatie,alegem sa nu ne gandim la divort,alegem sa credem ca sotii nostri sunt cel mai minunat dar care ni l-a dat Dumnezeu cu care sa impartim bucuriile si necazurile vietii. Fara ei nu ne-ar fi mai bine...Intaresc si eu ceea ce a spus Greta:fiecare gand sa fie rob ascultarii de Cristos...

De obicei divorturile se produc din cauza ambilor parteneri.Nu doar unul e de vina.De asta noi ca si crestini trebuie sa ne iertam sotul(sotia) si daca nu putem, sa ne rugam pentru ca neiertarea aduce amaraciune si asta iese mult mai greu din inimile noastre, se adanceste tot mai mult pana ne conduce la resentimente si la razbunare.
O casnicie poate fi salvata daca se iarta unul pe celalalt si daca se roaga pentru cel care "a gresit"cu toate ca repet, nu e doar un vinovat intr-o casnicie.

io imi aduc aminte de o voraba romaneasca:
-vrei sa te casatoresti ???
-deschide ochii .
Te-ai casatorit??:
-inchide ochii.

Da, ca si crestini, cand lucrurile nu merg bine trebuie sa cautam ajutor la Dumnezeu.Nu avem dreptul sa divortam.

[quote="nelu"]io imi aduc aminte de o voraba romaneasca:
-vrei sa te casatoresti ???
-deschide ochii .
Te-ai casatorit??:
-inchide ochii.[/quotne]

Nelu, nu sunt de acord deloc cu postarea ta. Ea seamana cu o gluma tampita: "in casa noastra nu avem probleme, eu ii tolerez sotiei, ea imi tolereaza mie, noi le toleram copiilor; deci suntem o casa de toleranta".

In niciun caz nu se pune problema sa inchizi ochii. Pentru ca intr-o familie crestina sotul si sotia sunt in primul rand frati in credinta. Deci, cu atat mai mult, fata de o familie obisnuita, trebuie sa vegheze unul asupra celuilalt, sa se ajute, sa se incurajeze.

Monica a scris:Da, ca si crestini, cand lucrurile nu merg bine trebuie sa cautam ajutor la Dumnezeu.Nu avem dreptul sa divortam.

100 % de acord cu postarea ta. Intr-o familie crestina nu trebuie sa existe nici macar gandul acesta.

viorel a scris:
Pentru ca intr-o familie crestina sotul si sotia sunt in primul rand frati in credinta. Deci, cu atat mai mult, fata de o familie obisnuita, trebuie sa vegheze unul asupra celuilalt, sa se ajute, sa se incurajeze.

adevarat ,Domnul sa te intareasca pe tine si familia ta ,trebuie sa vegheze unul asusupra celuilant sa se incurajeze sa nu o certe pe sotie cind aceasta intirzie la cumparaturi sa mai tolereze -sa inchida ochii si sora sa nu-si certe sotul cind acesta intirzie ma mult la misiune sau cu frati in comitet si toata treaba casei cade pe seama sotiei,sa mai tolereze sa mai inchida ochii.
Dumnezeul pacii sa fie in case noastre si sa ne umple de bucurie .

Ah! Mi-as dori un sot perfect !Dar cred ca Dumnezeu a crezut de cuviinta ca nu mi-s-ar potrivi ,ca l-as determina la imperfectiune...Asa ca a ales sa-mi dea un sot cu defecte( ca mine) ca sa ne apropiem impreuna de perfectiune.

ce inseamna afi un sot perfect?? sau a avea o sotie perfecta???
toti gresim ,sau facem lucrurile dupa felul caracterului nostru si cei de linga noi sotia sau sotul gindesc ca nu sintem perfecti .
io nu mi-am dorit nici odata o sotie perfecta dar mi-am dorit ca sa ma inteleaga sa ma ajute si sa ma sustina in framintarile ,bucuriile si incercarile de fiecare zi.daca nu face mereu acest lucru daca are cite odata scapari ( poate ceva normal) ma cearta ptr o camasa ce o port de o saptamina sau de alte lucruri mai mici sau mai mari (din pricina copiilor ,banilor etc) si atunci multumesc pentru ea lui Dumnezeu zicind versetul:multumiti intodeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile , caci aceasta este voia Lui Dumnezeu cu privire la voi in Hristos Isus Domnul nostru si trec cu vederea merg mai departe .
asa am facut mereu si timpul a trecut ajungind la ani multi impreuna si sint convins ca o sa mai avem inca deaceia va doresc la toti si toate care cautati sotul sau sotia perfecta curaj si multa intelepciune sa stiti sa treceti peste ori ce situatie din viata de casnicie.

I-a auziti ce se intampla in America .Bravo lor!

"În Arizona, Louisiana şi Arkansas se emit certificate de căsătorie „legământ”!

În ziua de astăzi aproape fiecare individ are o opinie despre ceea se întâmplă cu căsniciile şi familiile în societatea modernă. Oamenii, începând de la politicieni, învăţători de „Şcoală Duminicală”, moderatori de „talk show” de radio sau televiziune şi până la oameni de ştiinţă, sunt aproape în unanimitate de acord că „tradiţia” vieţii normale de familie a fost înlocuită cu o serie de surogate şi de relaţii dubioase, care au un efect extrem de nociv asupra individului şi în mod implicit distrug inima societăţii noastre contemporane.

Pentru a limita posibilitatea cuplului de a dizolva căsătoria, statele Arizona, Louisiana şi Arkansas au introdus un nou tip de certificat de căsătorie, numit „Certificat de căsătorie-legământ” (Covenant Marriage License). Louisiana a fost primul stat american care a adoptat această legislaţie pe data de 15 August 1997. La mai puţin de un an după aceea (mai 1998), statul Arizona promulgă o legislaţie similară, urmat de Arkansas care introduce “Covenant Marriage” în anul 2001. Astfel că, cei care se căsătoresc în unul din aceste state, au de ales între certificatul de căsătorie tradiţional (standard) şi “Covenant Marriage License”. Diferenţa majoră este că acesta din urmă are prevederi mult mai restrictive în ceea ce priveşte divorţul. „Covenant” nu permite divorţul decât din motive temeinice, atunci când raporturile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă (ex. adulter, abandonare, condamnare pentru acte criminale sau abuz fizic dovedit) . Există însă câteva cerinţe preliminare şi obligaţii pentru cuplurile care optează pentru „Covenant Marriage License”.

În primul rând, cei doi trebuie să obţină consiliere premaritală. Durata minimă pentru consiliere premaritală este de opt ore. În perioada logodnei, cuplul trebuie să se prezinte la un pastor, preot, rabin sau la un psiholog specializat pe probleme conjugale, care să le explice natura şi scopul căsătoriei şi îndatoririle pe care le au în cadrul familial.

Principala problemă care rămâne importantă când vorbim despre consilierea premaritală este motivaţia pentru actul căsătoriei. Multe cupluri o fac nu pentru că aşa simt, ci din teama de a pierde pe celălalt. Pentru multe persoane teama de singurătate este o motivaţie puternică care le îndeamnă la acest act. Rolul consilierii este de a crea cadrul unei decizii atunci când există dubii. Decizia vine întotdeauna din analiza situaţiei şi scoaterea la lumină a ceea ce simte o persoană. Un alt scop al psihologiei este evidenţierea nivelului de dezvoltare al matricei de cuplu. Matricea de cuplu are o evoluţie; cu cât aceasta este mai evidenţiată, cu atât cuplul are o mai mare capacitate de decizie privind acţiunea comună. Cei doi vor fi ajutaţi să se cunoască unul pe celălalt mai bine prin ridicarea unor chestiuni şi întrebări despre problemele mai delicate ale vieţii. Experţii în probleme maritale susţin că, deşi îndrăgostiţii petrec ore în şir de discuţii, întâlnirile lor nu sunt menite să dezvăluie punctele slabe, ci să le ascundă. De regulă, fiecare dintre cei doi încearcă să se pună pe sine într-o poziţie cât mai favorabilă având tendinţa de-a disimula capriciile, năravurile şi temperamentul irascibil. Acestea ies însă la iveală la scurtă vreme după căsătorie şi membrii noii familii se trezesc că au diferenţe mari de opinii care nu au fost anticipate în perioada de curtoazie. Dat fiind însă faptul că impasuri pot să apară şi pe parcursul căsniciei, chiar dacă a avut loc o asemenea consilierea premaritală, „Covenant Marriage” prevede obligaţia cuplului de-a apela la consiliere, înainte de a considera posibilitatea divorţului, în cazul în care apar divergenţe majore după căsătorie.

Pentru că în zilele noastre căsătoria este privită ca un contract bazat nu pe un jurământ înaintea lui Dumnezeu, ci pe condiţia ca problemele pe care le vor întâmpina cei doi să nu fie prea mari ca să nu le poată face faţă singuri, de îndată ce această condiţie este încălcată, se consideră divorţul. Jurământul a devenit partea religioasă a căsătoriei, dar cea practică este influenţată de puterea omenească a partenerilor de a stăvili atacul asupra sentimentelor, a unităţii lor şi a plăcerilor lor. Descompunerea instituţiei familiei a devenit atât de profundă încât unii au sugerat reînnoirea anuală a certificatului de căsătorie, iar alţii propun evitarea întocmirii unuia tocmai din cauza şanselor extrem de mari ca acesta să nu fie respectat! Pentru prea mulţi căsătoria este o chestiune de convenienţă sau de şansă. Este uneori privită ca o etapă temporară în dobândirea libertăţii individuale. Din aceste motive, în cazul “căsătoriei-legământ” tribunalul nu va audia nici un proces de divorţ decât după o perioadă de cel puţin doi ani de separare legală, în care cei doi trebuie să prezinte dovezi că au participat la şedinţe de consiliere fără ca să ducă însă la un rezultat pozitiv.

Cuplurile din Arizona, care s-au căsătorit înainte de 1998 când exista doar un singur tip de certificat de căsătorie (standard), au de asemenea posibilitatea să-şi transforme certificatul actual de căsătorie în “Covenant Marriage License”. De asemenea, persoanele din alte state care îşi mută domiciliul în Arizona, Louisiana sau Arkansas pot obţine acest tip de certificat de căsătorie prin „conversie”. Taxa de conversie a certificatului este în Arizona de , iar costul unui “Covenant Marriage License” este de , identic cu cel tradiţional. Motivul principal pentru care mulţi optează pentru conversie este sumarizat în declaraţia unui cuplu care erau căsătoriţi de 37 de ani: “Vrem nu numai să ne reînnoim legământul unul faţă de celălalt, dar dorim să fim un exemplu şi pentru copiii şi nepoţii noştri, să înţeleagă că divorţul este ultimul resort într-o căsnicie, după ce s-au epuizat toate celelalte resurse”. Proiectul de lege privind “Covenant Marriage” se află de asemenea în faza de documentare şi în Oregon, Georgia, Ilinois, Texas şi Oklahoma şi se dezbate la nivel legislativ în majoritatea statelor din SUA.

Ce a condus la o asemenea stare de alertă pentru aproape toate statele din SUA şi care sunt factorii pentru care căsătoria nu mai este astăzi un legământ? Psihologii sunt de părere că majoritatea relaţiilor se destramă din cauza problemelor de comunicare. Potrivit acestora, există trei secrete care stau la baza fericirii unui cuplu: comunicarea, comunicarea şi comunicarea. La început, partenerii comunică neîncetat, dar pe parcurs fie uita să o facă, fie devine un proces atât de dureros încât îl evită.

Psihologul american John Gottman, specializat în psihologia cuplurilor, a petrecut 20 de ani studiind cuplurile căsătorite şi a descoperit că modul în care un cuplu se ceartă determină dacă cei doi vor rămâne împreună "până la adânci bătrâneţe" sau nu. Elementul crucial este ca, conflictul să fie rezolvat, iar soluţionarea conflictului ţine de aptitudinile de comunicare ale fiecăruia. Acestea implică discutare, ascultare şi crearea unor soluţii de comun acord. Gottman a descoperit că nu contează dacă partenerii fac acest lucru prin intermediul unor certuri de proporţii sau a unui compromis calm, atâta timp cât lucrurile sunt soluţionate şi lămurite.

Un alt psiholog cunoscut, John Gray, autor de renume mondial a numeroase cărţi pe teme de relaţii de familie, este de părere că bărbaţii şi femeile vorbesc limbi diferite - această idee dând naştere unei faimoase teorii pe care a explicat-o în cartea sa, "Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus" („Men Are from Mars, Women Are from Venus”).

Deşi „Covenant Marriage License” limitează abilitatea cuplului de a dizolva căsătoria şi cei care optează pentru aceasta privesc mai serios actul căsătoriei, există doar un singur liant care îi ţine pe soţ şi soţie împreună şi contrar crezului popular, acesta nu este dragostea. Cartea de căpătâi a civilizaţiei umane afirmă clar că „Ce a împreunat Dumnezeu (deci nu dragostea), omul să nu despartă”. Când lipseşte fundaţia dintr-o casă, toată clădirea colapsează. Dragostea, în accepţiunea oamenilor, are multe definiţii, dar adevărata dragoste este veşnică, pentru că este din Dumnezeu. Când această iubire este prezentă în familie, căsnicia devine o instituţie indistructibilă, superioară oricărui document juridic, mai tare decât moartea, avându-şi nu numai originea, dar şi destinaţia şi continuitatea în eternitate."



Octavian Curpas