Intrebare: ce inseamna se ne purtam crucea?

Oare suferind in tacere durerile din corpul nostru fara sa facem nimic sau acceptand o situatie din viata noastra ce pare fara iesire fara sa ne luptam pentru o rezolvare inseamna se ne purtam crucea?
Am stat si m-am intrebat in dreptul meu daca trebuie sa-l accept pe Daniel cu deficitul lui de atentie si cu hiperactivitatea lui ca o cruce pe care o am de dus eu si inevitabil si el sau sa insist la Dumnezeu pentru o vindecare pentru el?

E DELICATA INTREBAREA TA. Era necesara si normala. Eu cred ca exista o diferenta intre staruinta si insistenta, semnificatia lor este putin diferita.(desi sunt sinonime)
Stiu ca staruinta are de-a face cu ceea ce eu numesc consecventa in rugaciune in timp, e ceva de cursa lunga, acest fel de rugaciune tine cont de voia lui Dumnezeu.
Insistenta eu o vad ca ceva ce eu cred ca trebuie, eu cer stiind ca nimic nu e rau in ceea ce cer, si vreu sa cred ca este voia Domnului, mi-e frica sa accept ca nu ar fi voia Lui, fiindca ma costa prea mult.
Da, a accepta voia lui Dumnezeu nu e foarte simplu, pentru ca deseori pe mine personal ,poate, ma doare, imi cere un pret, poate mi se pare nedrept, poate nu inteleg de ce eu trec prin asa ceva, cind inteleg bine ca a fii in voia Domnului e cel mai sigur loc din lume, atunci imi iau crucea si o port zilnic. Ea este cu siguranta marea mea binecuvintare, nu inteleg bine acum dar Domnul are grija in timp sa imi arate ca eu sunt binecuvintat spiritual pentru altii si pentru a ma maturiza spiritual si a-mi da intelepciune El ma slefuieste in acest fel. Stiu ca nici crestinii ,multi nu inteleg bine cum vine aceasta, dar stim ca asa multi oameni imperfecti sunt folositi de catre Dumnezeu, sunt vasele slabe care le fac de rusine pe cele tari, sunt madularele mai putin frumoase, de care este neaparata nevoie in trupul lui Criistos. Sunt valorile lui Dumnezeu inscrise in vietile noastre care intrec puterea noastra de pricepere citeodata.(e puterea Lui desavirsita prin har, in noi)
Da, eu cred ca trebuie sa ne purtam crucea in tacere, sa ne rugam necontenit pentru voia Lui in viata noastra si pentru puterea de a o purta cu demnitate crestina.
In ce-l priveste pe copilul tau, am zis intotdeauna ca cel mai greu mi se pare ca parintii sa-si vada copilul ca are probleme, si sa nu poata sa faca ceva anume. Posibil ca Domnul sa fii pregatit ceva mai bun pentru el. Eu asa cred. Cunosc pe cineva care are doi copii incredibil de destepti, cu studii superioare, si un altul care e paralizat. ei sunt toti crestini. este strigator de nedrept. DE CE-I ASA? O STIE EL...si asa este. cu siguranta inima intregii familii este una sensibila intr-o lume insensibila. chiar si numai pentru asta, daca Domnul ingaduie suferinta, ea este povara sub care ne aplecam in fata Lui!
Devenim altfel, pentru ca in pofida durerii iesim de sub slefuiala mai puternici si mai asemeni luminii care trebuie sa straluceasca in lume.
nu sunt vorbe, e real ce spun. citi oameni sanatosi au timp sa se gindeasca la ce e viata aceasta? cind te doare inevitabil te gindesti.
Eu cred ca este bine sa consulti un medic bun, si increzatoare in Domnul, daca ai pace in Duhul tau fa-i tratament daca exista, incearca ce consideri ca merge si roaga-te. stiu ca deja faci aceasta. Domnul va lucra in masura in care stie ca este spre binele lui vesnic si al celorlalti. Eu chiar cred ca El are putere sa il vindece daca e voia Lui, asa simplu sau prin medici. El da crucea si puterea sa o ducem in cele din urma. Am plins atit de mult din cauza durerii groaznice sau a limitarilor impuse de boala, de handicap. Am inteles ca nu lacrimile sunt solutia care aduc usurare ci increderea in voia Lui care este spre binele meu. De ce mie? nu stiu. chiar nu stiu. stiu ca astept sa nu mai fiu asa in vesnicie. stiu ca a murit Cristos pentru pacatele a caror consencinta o suport si eu si multi altii. bolile, durerile sunt in lumea noastra ca urmare a pacatului. nu neaparat personal, vorbesc la general. nu suferim la intimplare asa cum ne nastem si nu murim la intimplare.
Mare este Domnul si plin de indurare !Am invatat sa pretuiesc jertfa Lui cu atit mai mult cu cit am inteles ca durerea ( de orice fel) este blestemul de care ne-a scapat Isus Cristos cind si-a purtat crucea. Si a purtat-o pina la capat pentru mine, pentru oricine...Pentru ca in vesnicie sa fim eliberati de lacrimi si durere.
HAR SI BINECUVINTARE TIE SI TUTUROR!

Monica a scris:Oare suferind in tacere durerile din corpul nostru fara sa facem nimic sau acceptand o situatie din viata noastra ce pare fara iesire fara sa ne luptam pentru o rezolvare inseamna se ne purtam crucea?
Am stat si m-am intrebat in dreptul meu daca trebuie sa-l accept pe Daniel cu deficitul lui de atentie si cu hiperactivitatea lui ca o cruce pe care o am de dus eu si inevitabil si el sau sa insist la Dumnezeu pentru o vindecare pentru el?

Parerea mea este sa insisti inaintea lui Dumnezeu pentru o vindecare a lui.-a baiatului-
Este adevarat ca este usor de dat sfaturi ,exemple de vindecare si sa arat momente cind Dumnezeu a lucrat in viata si situatia familiei mele dar nu este usor sa port aceiasi cruce pe care o ai tu -Monica-
Recunosc ca in momentul de fata si io am crucea familiei mele ,probleme majore si minore ,probleme care poate nu se rezolva nici odata ,dar deviza mea a fost :Multumiti in todeauna lui Dumnezeu pentru toate lucrurile caci aceasta este voia Lui Dumnezeu cu privire la voi in Hristos Isus.
Doresc mult curaj tuturor surorilor ce au probleme si consider ca surorile sint mai sensibile mai sufletesti ca fratii deaceia au nevoie de curaj.