De ce, Doamne?

De ce ne e mai greu sa spunem adevarul, si atat de usor o minciuna?

De ce ne ia somnul in biserica, dar ne trezim imediat ce predica e gata?

De ce ne vine atat de greu sa vorbim despre Dumnezeu, dar atat de usor cand e vorba de lucruri frivole?

De ce gasim plictisitoare o cartulie religioasa, dar ne uitam cu interes intr-o revista la moda?

Cum de ne e atat de usor sa stergem un mesaj religios, dar trimitem tot felul de prostioare?

De ce bisericile devin tot mai mici, in timp ce barurile si cluburile de dans sunt neincapatoare?

Nu vrem sa fim onesti! De ce ?
Pentru ca presupune sa fim vulnerabili, cinstiti cu noi insine mai intai si apoi cu Dumnezeu. Ar insemna "sa jucam cu cartile pe masa" fara nici un as in maneca...ar insemna sa ne recunoastem neputinta si nevoia de a fi dependenti...
Ne este teama de ce am putea descoperi in noi insine si, evident, nicicum nu am vrea sa stie ceilalti cum suntem noi cu-adevarat...In micimea mintii noastre ne inchipuim ca este posibil sa ne ascundem chiar de EL.
Rezultatul este ca purtam masti; masti care sa arate conform cu ce se cere, ce se asteapta de la un crestin...
O, da, am devenit maestri in a interpreta rolul crestinului ...mimam dragostea, mimam facerea de bine, mimam slujirea...si, culmea, avem si un club propriu in cadrul bisericii - clubul celor ...perfecti.
Imi vine acum in minte un om care a fost departe de a fi perfect ( este de la sine inteles ca nu ar fi avut nici o sansa de a fi membru al distinsului club ) si, culmea, si-a recunoscut si neputinta, si limitarile...Se numea David si era imparat! Un imparat care a acceptat ca nu isi poate controla propriile ganduri, ca inima lui este inselatoare si nu o poate cunoaste deplin, ca nu poate fi sigur ca alege calea cea buna...Un imparat care a cerut ajutor recunoscand ca este neputincios ... a recunoscut ca altcineva il cunoaste mult mai bine si poate cerceta inima lui, o poate curata si il poate indruma pe calea cea buna . Un imparat care a recunoscut ca este UNUL mai presus de el, si nu a facut-o de pe buze ci A ALES SA FIE ONEST!
Despre omul acesta slab, pacatos si imperfect Dumnezeu spune ca a fost un om dupa inima Lui!

Aha! Se pare, am uitat ca ceea ce spune Dumnezeu despre noi este CEL MAI IMPORTANT!
Inca mai este timp sa ne venim in fire si sa rostim cu toata inima, nu de pe buze, rugaciunea celui care VREA SA FIE ONEST: " Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma, si cunoaste-mi gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei! "
Rugaciunea aceasta ne va scoate din pustie si va declansa puterea transformatoare a Duhului Sfant in noi!Mai mult, vom putea sa privim la Cel care a fost, este si va fi modelul suprem al onestitatii - ISUS- si vom dori sa fim ca EL!

Imi place mult ce ai scris Greta. vorbesti de onestitea crestinului cu el insusi si cu Dumnezeu. de rugaciunea aceea sincera de pocainta si umilinta in fata Celui ce ne cunoaste gindurile si nazuinta inimii.
in fapt, daca relatia noastra cu Domnul este una sincera asa va fi si relatia cu ceilalti.
n-am auzit pina acum expresia clubul celor perfecti, stiu ca a fost un mod de a spune. e vorba de cei legalisti? de oricine mimeaza altceva decit ceea ce este zi de zi? presupun ca da.
ma rog Domnului pentru ca fiecare crestin sa inteleaga ca a fi credincios, de fapt credinta este un MOD DE VIATA, ZI DE ZI, oriunde, in orice loc, oricind. nu spun de dragul de a spune. chiar cred si ma rog sa ma ajute Domnul sa fie asa.

De ce oare ne este atat de greu sa pornim la a face curatenie in propria inima?
Ce mult ne place sa aerisim, sa curatam locuinta si hainele, sa umplem casa cu parfumul florilor primaverii...am vrea parca sa deschidem ferestrele cat mai larg ca sa nu pierdem nicio raza a soarelui.Fiinta noastra se simte bine cand totul in jur renaste.
De ce ne este greu sa admitem ca avem si noi nevoie de renastere?Poate de teama ca am putea sa fim deconspirati ca nu suntem chiar asa de curati precum pretindem?Poate pentru ca suntem asa de ingamfati incat nu vrem sa recunoastem murdaria din noi;o tot acoperim la nesfarsit, preocupandu-ne asiduu de partea dinafara a blidului!Afisam curatenie, frumusete, bucurie dar, cand ramanem singuri cu noi insine traim adevarate tragedii pentru ca, murdaria launtrului doare rau; atat de rau incat, la un moment dat ne sfasie inimile si constiinta...
Am umplut, camarile inimii cu tot felul de provizii care au facut sa apara paianjeni si mucegai:provizii de ura, de resentimente, de neacceptare, provizii de fatarnicie...
Ne hranim cu proviziile pe care le adunam in camarile inimii.Si ceea ce am adunat, confera sau nu, calitate propriei vieti!Asa ca, haideti sa luam uneltele,sa patrundem in fiecare cotlon oricat de ascuns ar fi si sa deschidem, sa aerisim sa aruncam afara ce nu este de folos, ce nu zideste, ce nu este vrednic de cinste.
Cred ca nu trebuie sa va mai amintesc despre faptul ca este Cineva care vrea sa ne ajute si, mai mult, promite sa impodobeasca si sa aduca soarele.Pentru ca fiinta noastra se simte cu adevarat bine cand totul inlauntrul ei renaste!

Au fost odata patru vecini, oameni foarte ciudati, care se numeau CINEVA, FIECARE, ORICINE si NIMENI. Modul lor de viata era o rusine. De exemplu: CINEVA isi barfea vecinul. FIECARE stia ca acest lucru era pacat. ORICINE ar fi putut refuza sa asculte, dar NIMENI n-o facea. ORICINE stia ca FIECARE vorbea despre CINEVA. Toti apartineau de aceiasi Biserica. FIECARE vroia sa se inchine, dar nu mergea la Biserica pentru ca nu vorbea cu ORICINE. CINEVA se arata credincios la Biserica, dar de lucrat nu lucra NIMENI cand era nevoie de ceva. FIECARE se gandea ca CINEVA ar putea-o face mai bine ca el. Ghiciti cine o facea? NIMENI.
PS: PE TNE CUM TE CHEAMA?

Cum ar fi daca am trata Biblia ca pe telefoanele mobile ? Oare le-am purta cu noi mereu, in posete sau in buzunare ? Oare ne-am intoarce dupa ea daca am uitat-o ? Am umbla prin ea de cateva ori pe zi ? Am folosi-o ca sa primim mesaje din textul biblic? Am trata-o ca si cum nu am putea trai fara ea? Oare am darui-o ca si cadou copiilor nostri? Am folosi-o cand calatorim? Am folosi-o in caz de urgente? Si inca ceva, spre deosebire de telefoanele mobile, nu trebuie sa ne facem grija ca vom fim deconectati. Iisus a platit deja factura…in avans !! Unde e Biblia ta ?”
P.S. daca esti crestin adevarat spune si altora,nu-ti fie rusine. Nu mi e rusine ca EL zice: cine se va rusina de Mine si eu ma voi rusina de el.