Cum ne-am intors la Dumnezeu?

Ce ziceti sa povestim despre cum ne-a atras Dumnezeu la El?
O sa incep cu mine.De cand ma stiu ma rugam la Dumnezeu cand mi-era frica, cand aveam vreun examen a scoala...Pt. mine Dumnezeu era cineva care ma putea ajuta cand ii ceream si atat.
Dar a venit in viata mea (pe la 17 ani) un timp in care am simtit nevoia de a sti mai mult despre El si chiar m-am rugat sa ma ajute in directia asta (aveam indrazneala pt. ca stiam ca ce cer e probabil cel mai bun lucru pe care l-am cerut vreodata).La numai cateva zile distanta am intalnit pe strada doi baieti care imparteau niste tractate.I-am vazut de la distanta si imediat i-am spus Domnului ca daca brosurile sunt despre El atunci vreau sa primesc si eu.Si intr-adevar apropiindu-ma am vazut in mainile lor un titlu mare cu tematica Dumnezeu. Asa ca am cerut si eu si m-am oprit sa vorbesc cu ei.Ma credeti sau nu,nu ma interesau deloc baietii aceia; eu eram bucuroasa ca am gasit pe cineva care putea sa-mi spuna mai multe despre subiectul ce devenise staruitor in inima mea.De atunci si pana acum tot invat despre El, despre cum vrea El sa fiu si chiar daca mai gresesc stiu ca am o tinta unde vreau sa ajung si nu vreau sa las nimic sa ma impiedice sa imi petrec vesnicia alaturi de El.

P.S. Unul dintre acei baieti a devenit sotul meu.

L-am cunoscut pe Dumnezeu la varsta de 13, intr-o tabara crestina pentru copii, unde am fost invitata de o prietena. Reantorcandu-ma din tabara, am frecventat o biserica baptista din oras. Dupa doi ani, si parintii mei au primit o invitatie de a participa la o deshidere festiva a unei biserici penticostale, si uite asa la vartsa de 15 ani, Dumnezeu mi-a mantuit intreaga familie! La 16 ani am fost botezata in apa si cu Duhul Sfant (desi nu am staruit), iar urmatorul an, m-am inrolat in lucrarea Domnului ca si invatatoare la scoala duminicala.
Asa a lucrat Domnul in viata mea....

Eu L-am cunoscut pe Domnul la 15 ani, iar la 16 ani am primit botezul. M-am nascut intr-o familie ortodoxa, dar nu stiam nimic deosebit despre Dumnezeu, decat ca de paste si de craciun trebuia sa tinem post si sa ne impartasim. Va spun ceva amuzant acum. Tin minte ca int-un an de paste, am mers la biserica cu flori la moartea lui Isus. Am pus florile pe masa aceea, dupa care am trecut pe sub masa....si ce mi-a venit mie...dupa ce am iesit de sub masa ma tot uitam sub florile aceala sa il vad pe Isus mort....nu era nimeni.....si totusi nu pricepeam cum poate un om sa moara si sa invieze in fiecare an de paste.... Dar acum ii multumesc lui Dumnezeu ca mi S-a descoperit si mie, citind Biblia, mergand la Adunare si avand o relatie personala cu El.

Mie mi-a fost deschisa mintea tarziu de tot, dar..mai bine mai tarziu decat niciodata ,aveam 50 de ani, era in august ,o zi ,doua dupa ziua mea, cand m-a convins Monica sa merg cu ea la o adunare .Mai fusesem cu ea , de gura ei, dar nu am fost absolut deloc impresionata, chiar ma si irita cu insistentele ei .Dar in ziua aia de august, intr-o casuta , in curtea ei mai bine zis, L-am primit si eu pe Domnul Isus in viata mea. Acolo, in curtea aia....mi s-au deschis ochii.....care erau plini de lacrimi !!!!
Asa ca.... ii multumesc inca odata , si de mii de ori Domnului ca mi-a dat o asa fata !! Iti multumesc Monica , Moata mea draga si pe aceasta cale pentru...insistentele tale !!!!

Trecuse mai bine de un an ( era in 1992)de cind imi puneam mereu aceleasi intrebari. oare exista cu adevarat Dumnezeu? cind vedeam inmormintari ma intrebam ce este oare dincolo de moarte? oare chiar avem suflet, cum este el, cum as putea afla?
ma gindeam daca acolo in mormint trupul meu va putrezi inaintea protezei care ma necajeste zinic, ( stiam ca da...si mi se parea asa nedrept, ca omul care este fiinta si simte sa se dezintegreze inainte... a ceva material) ma intrebam daca omul e atit doar...pina la mormint etc
ma intrebam daca exista masura( si poate eu nu am citit inca) pentru suferinta, cum se masoara si in ce bucuria, tristetea, durerea? au toate acestea vreo legatura cu Dumnezeu?
cunosteam explicatiile din psihologie si cele din anatomie.
dar constatind cit de multe lucruri mari face omul, ele ramin si el se duce la moarte pentru totdeauna. oare unde? totul se sfirseste la mormint?
am primit in acel timp , probabil nu intimplator, doua carti intitulate - Si Biblia are totusi dreptate, si - Biblia este adevarata-, pe care le-am citit de indata.
sotul meu citea foarte mult si se straduia sa imi explice cum ca ...nu exista Dumnezeu, iar Biblia este doar istoria poporului evreu si atit.
Dar, eu cautam, nu stiam unde, cum, si Dumnezeu a facut toti pasii necesari ca sa ajung sa il cunosc, sa cred in EL.
Erau oameni care se rugau pentru mine desi nu ma cunoasteau la fata. erau doi oameni, o familie speciala pentru mine, locuiau in cartier cu noi, el slujitor, iar sotia lui o femeie deosebita si imprejurarile au facut sa ii cunosc, prin serviciul din acel timp si m-au invitat la biserica. mi-au dat Noul Testament si citeva carti pentru copiii nostri.
sotul mi-a dat voie sa merg la biserica ,desi initial a spus ca nu imi recomanda pentru ca ulterior sa se razgindeasca. Dumnezeu a folosit oamenii potriviti la timpul cind eu ma intrebam mereu despre existenta Lui, care m-au ajutat sa gasesc raspunsuri in Biblie, am gasit in Biserica o comunitate de oameni cu adevarat buni, altfel de oameni, am primit pace in sufletul meu ca urmare a rugaciunilor lor pentru mine si a rugaciunii personale. Ca urmare a increderii mele in jertfa mintuitoare a Domnului Isus Cristos si a iertarii Lui. nu stiam sa ma rog si citeam psalmul 119 ca o rugaciune personala( diferite versete). am citit pentru prima data Evanghelia dupa Ioan si am inteles mesajul ei. Sotul meu experimentase personal pacea care vine in urma credintei( si care nu e o simpla notiune sau autosugestie) este umplut golul acela launtric care asteapta prezenta lui Dumnezeu, a Domnului Isus Cristos, a Duhului Sfint ca urmare a increderii noastre in ceea ce Spune Biblia. Este uimitor cum el a inceput sa citeasca Biblia pentru a se convinge si a-mi explica ca nu este logica, ca nu se poate sa fie infailibila si... foarte repede a inteles cite raspunsuri exista acolo la problemele de viata ale omului , a inteles mesajul evanghelic. Am inceput sa vorbim mult despre ceea ce citeam in Biblie, sa ne rugam unul pentru altul si pentru copiii nostri.
Era ceva ce nu practicasem inainte, era ceva atit de normal si de bine pentru noi toti. Asa a lucrat Dumnezeu in viata noastra si asa a ales El sa ni se descopere noua.

Nu stiam nimic inainte de a merge la biserica de Domnul Isus si moartea Sa pentru noi, oamenii, ( pentru mine personal) semnificatia si scopul mortii Lui. Nimic nu stiam, decit vag despre sarbatorile crestine si obiceiurile noastre.
este extraordinar cum si sotul meu a venit asa repede la biserica, era de Craciun, a fost invitat si de atunci am mers mereu, am inteles Evanghelia mintuirii noastre, in aprilie acelasi an ne-am botezat amindoi. am facut ceea ce era scris si cerea Scriptura.
am studiat cu atita placere Biblia, am invatat sa ii multumim si sa il laudam pe Dumnezeu, am invatat ce este rugaciunea si cum sa ne rugam, am invatat sa avem o credinta autentica, zi de zi, foarte natural si onest.
am invatat seriozitatea credintei traite. Dumnezeu vrea sa traim la inaltimea statutului de crestini, de copii ai Lui, a unui Dumnezeu suveran si sfint.
Trebuie sa le multumesc si acum cind scriu, acelor oameni pe care i-a folosit Domnul si fie ca El sa le dea binecuvintari in viata de fiecare zi si in toata slujirea lor.
Ii multumesc Domnului pentru ca ne-a facut harul sa il slujim, ne-a dat putere, suntem departe de cei dragi, ceea ce foarte greu, dar aproape si tot mai aproape de El, ii multumesc pentru toata purtarea de grija, pentru ca El a fost si ramine taria mea in incercari, in suferinta, in viata de fiecare zi. Fie ca El sa ma ajute pina la capat. Ma rog sa aiba parte fiecare om de credinta in urma careia vine mintuirea, pacea si viata vesnica. Daca oamenii ar citi Biblia si ar crede ce scrie acolo...ar fi atit de binecuvintati!